Te-am ales pe tine – Mia Sheridan

Nu am fost pregătită pentru cartea asta.

Nu cunoșteam foarte bine stilul Miei, pentru că singura carte pe care am mai citit-o de la ea a fost Vocea lui Archer, însă m-am convins acum ce fire sensibilă e și cât de bine știe să jongleze cu emoțiile tale prin prisma cărților pe care le scrie. Te-am ales pe tine este genul de carte de care în mod conștient mă feresc pentru că mă încarcă cu o tristețe profundă și cu greu reușesc să suport poveștile foarte, foarte lacrimogene. Este adevărat că nu este cartea pe care o căutam, dar este cu siguranță cartea de care aveam nevoie.

O poveste despre două suflete rănite care se ridică unul pe celălalt; un înger damnat și o floare pe care soarele nu a mângâiat-o niciodată. Modul de scriere atât de profund și de romantic al autoarei m-a captivat destul de repede și mi-a fost imposibil să nu mă gândesc de-a lungul zilei la carte. Parcă abia așteptam să ajung acasă ca să mai citesc câteva pagini înainte să cad lată de somn.

Crystal (Eloise, mai târziu) este dansatoare într-un club de striptease, și pe cât de mult am detestat la început conceptul și faptul că autoarea a plasat-o fix acolo, pe atât de mult am înțeles pe parcurs care au fost motivele care au stat la baza acestei alegeri și mi-am regretat judecata. O ființă care nu a avut niciodată parte de iubire sinceră și lipsită de egoism nu are cum să aleagă alt stil de viață decât unul înjositor și aspru. Fără așteptări nu vor urma nici dezamăgiri.

Însă lucrurile nu sunt tocmai cum își imagina pentru că, deși aș fi tentată să spun că un înger se pogoară, el doar apare la ușa ei. Și este și foarte insistent. Cu o tandrețe inimaginabilă Gabriel Dalton este unul dintre cele mai plăcute personaje masculine pe care le-am întâlnit vreodată în toată literatura pe care am citit-o. Am rămas deosebit de impresionată de povestea lui deprimantă, și cu toate acestea, de curajul și răbdarea de care dă dovadă. Este un om cu un caracter absolut impenetrabil, asupra căruia nici un factor exterior nu poate acționa cu scopul de a-i împiedica dorința autentică de a trăi și a experimenta tot ce are viața mai bun de oferit.

Modul în care povestea de dragoste evoluează este ușor diferit de clasicul laitmotiv în care idealul tuturor ar trebui să fie găsirea unei jumătăți care să te completeze perfect, care să știe exact ce gândești, exact ce simți și dacă se poate să îți completeze și propozițiile atunci când vorbești. Acest lucru pentru mine e un mare semn de naivitate – nu există cunoaștere fără comunicare, nu există descoperirea sufletului cuiva prin a-l privi în ochi și a-ți da seama de toate experiențele care l-au transformat în cine este astăzi; astfel, povestea pune în perspectivă un subiect mult mai interesant și mai profund, care mie îmi confirmă că nu degeaba este cartea de care aveam nevoie: iubirea de sine. Dragostea față de persoanele din jurul tău nu ar trebui pusă înaintea independenței, respectului și a caracterului tău individual.

Pentru că tratează cum am spus, niște subiecte destul de sensibile, cu care eu nu mă simt tocmai confortabil și nu am fost de acord cu unele acțiuni ale personajelor, nu pot să nu apreciez onestitatea scrierii și să nu afirm că și-a atins scopul: acela de a ajunge la sufletul cititorului.

Deși i-a lipsit partea aceea de acțiune zbuciumată, eu tot i-am dat 4,5 steluțe și v-o recomand și vouă cu mare drag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s